Stop consumerism

Rutina noastră a ajuns să ne termine. Pe lângă rutină, suntem bombardaţi cu tot mai multe motive ca sa ne fie frică şi să muncim mai mult, tot mai mult, crezând că aşa vom fi mai în siguranţă. Nu e nevoie să scriu prea multe despre acele motive de frică ce le primim: creşterea ratei şomajului, scăderea salariilor bugetarilor şi apoi şi a celorlalţi, mărirea preţurilor, etc. Pe lângă asta, mai ai şi ratele de plătit pentru diversele credite ce le-ai contractat. Simţi că o iei razna dacă mai rămâi în lumea asta. Aşa-i?

Ai vrea să ieşi din lumea asta, dar nu şti cum? Spune, chiar vrei să evadezi? După titlu, pare a fi ceva de SF, lumi paralele, sau poate despre o lume virtuală. Dar nu vă voi vorbi despre subiecte SF, nici despre lumi virtuale, ci despre o altă lume, diferită, dar care e aproape de noi. Nici nu trebuie căutată în altă ţară. O avem aici, aproape.

Începem mica evadare. Luăm trenul de la Oradea, spre Băile Felix.

Trenul aparţine unei companii private, aşa că vei avea parte de o călătorie confortabilă şi liniştită, fără fauna specifică din trenurile CFR-ului. Încearcă şi ai să vezi.

Cum porneşte trenul, începi să te relaxezi în banca ta, privind pasiv pe fereastră. Peisajul ţi-e cunoscut, e acelaşi oraş pe care îl şti, însă de data aceasta îl priveşti ca un spectator. Grijile şi pofta de a consuma le-ai lăsat în urmă, iar trenul merge tot înainte…

Peste puţin timp, trenul opreşte. Este gara Oradea Est, pe care îl consider un punct de graniţă între „lumea” urbană, adică oraşul aşa cum îl ştim şi o lume intermediară, care ţine până la ultima trecere la nivel înainte de gara Băile Felix.

Suntem în Oradea Est. E timpul să laşi aici toate grijile, să laşi oraşul în urmă pentru ceea ce va urma.

După cum am menţionat mai sus, gara Oradea Est este un fel de graniţă. De aici începe o lume intermediară, care e un conglomerat de elemente rurale, elemente specifice periferiei oraşului, câmpii, clădiri părăsite şi altele. Ceea ce vezi aici îţi ţine sigur mintea trează. Nu poate sa nu te pună pe gânduri atâtea lucruri ce tot vezi aici.

Urmează trecerea la nivel cu şoseaua ce duce spre Băile Felix. Chiar dacă e doar o trecere de nivel, e un punct important din călătoria noastră. Aici se termină această lume intermediară şi totodată lumea aşa cum o cunoaştem şi suntem obişnuiţi. De aici trenul intră cu viteză redusă în pădure. Aici am vrut să ajung. Cum intri în pădure, deja începe o altă lume. Viteza redusă a trenului e un avantaj. Îţi permite să savurezi mai mult timp călătoria şi să te cufunzi în visare. E doar trenul trecând prin pădure.

Ajungem la mica gară din Băile Felix, o gară din pădure. Aici este capătul de linie, dar calea ferată continuă prin pădure. Aici este locul pentru o plimbare prin pădure de-a lungul căii ferate nefolosite. Te reîncarci cu energie, aer curat şi îţi pot veni idei noi.

Traseul ar fi bine să se oprească în acest punct:

De aici se termină pădurea şi nu mai este nimic interesant de văzut. Ba mai mult, de aici încep gospodăriile cu câini care nu sunt întotdeauna legaţi.

Deci pentru ca scurta ta ieşire să fie într-o lume aproape de vis, e bine ca la capătul pădurii să te întorci spre gară.

Costul unei călătorii Oradea – Felix- Oradea: 5 lei. Călătoria e scurtă. E scurtă, dar trăind în secolul vitezei, avem nevoie de o recreere de cât mai scurtă durată. Această excursie este tocmai o recreere de scurtă durată, dar în timpul căreia te deconectezi complet.

2 comentarii